joi, 10 ianuarie 2008

Intotdeauna am avut o retinere atunci cand am lecturat jurnale.Aveam senzatia ca patrund asemena unui intrus in cel mai intim bivuac al sufletului uman si ma facea sa resping lectura acestui tip de literatura.Pot spune ca eram un cititor de jurnale greu de multumit ca sa citez titlul operei despre care doresc sa va vorbesc.Am citit de curand Jurnalul unei fete greu de multumit de jeni Acterian,o revelatie a memorialisticii romanesti.De la primele pagini am considerat-o o oglinda a dezvoltarii intelectuale a unei fete superinteligente.Jurnalul unei fete greu de multumit reda perioada adolescentei cu toate framanatarile,dilemele si capriciile ei.Autoarea isi exprima cele mai intime trairi intr-un mod subtil,cu o sinceritate furioasa asa cum nu poti face decat cu operele pe care stii ca nu le va vedea nici un alt ochi niciodata,destinate focului.peisajele pe care le descrie te fac sa citesti cartea aproape ca pe un roman al lui Gide.Cu cat talent este descrisa o zi in care intalneste la birou oamnei inexpresivi,atmosfera bucuresteana cu tramvaiul murdar urat,o zi deprimanta de ianuarie si totul se termina cu o cugetare uluitoare prin spontaneitatea si sinceritatea care ii anuleaza banlitatea:"Viata-i atat de urata".Jurnalul unei fete greu de multumit este un bildungsroman.Descrie cresterea intelectuala a unei tinere fete maturarea ei,trecerea de la o etapa la alta este cu subtilitatea observata.Reprezinta sufletul unei tinere fete cu toata durerea,aspiratiile,bucuriile si depresiile ei.Cateva scene surprind evocator starea"Dans le mal",te fac sa traiesti expresia frantuzeasca.Cititi aceasta carte marturie a nazuintelor si formarii unei generatii,ii veti intalni pe Cioran,pe Tutea,pe Eliade ,pe Ionescu si cunoscand tragicul destin al autoarei,veti lua parte la tragismul si la nefericirea destinului "sarmanei Jeni",asa cum creste,descreste si se invoalta sub privirile noastre in paginile cartii,putan apoi sa spunem despre ea citatul -care ii placea atat de mult-pe care l-a rostit Leon Bloy despre Beethowen:"Car il fut malheureux vraiment comme les pierres"-Sa fii trist ca pietrele.

4 comentarii:

Intrigat spunea...

Cristian, ce zici de un proiect de genul "Romonda nu mai are timp", în care să dinamizăm în 2 polemica, încercuind cu semeţia tinereţii câte un important al vremii?

Să fie cercul de foc al fiecărui ales, proba faptului că merită să ne însemne, să ne asculte răspunzând?

Cu prietenie care ţine de lucrurile în care credem (prietenia, de fapt),

Gabriel Berceanu

Intrigat spunea...

Scuze, "România nu mai are timp"...

carmen spunea...

Esti un baiat deosebit te ascult cu placere cand te vad la TV esti un geniu nu se compara cu tine nici un politician sau jurnalist Cata cultura si bun simt respect ai Te iubesc ca si pe copilulmeu si te apreciez mult esti un exemplu si un model in societate Sper sa faci ceva pentru a nu s epierde identitatea nationala si pentru noua generatie de copii.
Te rog sa ami spui daca ai facut cursul de citire rapida INFOSPEED

Unknown spunea...

Te-am urmarit seara trecuta la N24..cred ca trebuia sa il aperi un pic mai mult pe cel care te-a descoperit si promovat; evident te-a ajutat si talentul tau dar vezi foarte bine cat este de greu in tara asta oricat ai fi de geniu...Paunescu a fost un om ca noi toti ceilalti, cu egoisme si ambitii, defecte mai mari sau mai mici..dar mult mai bun decat cei care ti-au stat alaturi in aceasta seara...e bine sa te asociezi numai cu persoane inteligente...